Mulți antreprenori află cine deține site-ul abia când vor să schimbe agenția. Atunci descoperă că domeniul e pe numele altcuiva, că nu au parola de la găzduire și că statisticile din Google sunt într-un cont la care nu au acces.
Cele patru lucruri pe care le numim „site”
Când spui „site-ul meu”, vorbești de fapt despre patru lucruri separate, fiecare cu propriul proprietar posibil:
- domeniul: adresa, înregistrată la un registru, pe numele unui deținător;
- găzduirea: serverul sau serviciul pe care rulează site-ul, cu un cont de client;
- codul și conținutul: fișierele, baza de date, textele și imaginile;
- conturile conectate: Search Console, Google Analytics, Google Business Profile, conturile de reclame.
Fiecare dintre ele poate fi pe numele tău sau pe al agenției. Verifică-le pe rând.
Cele mai multe conflicte apar la domeniu și la conturile Google, pentru că sunt create repede, la începutul proiectului, de cine are timp în ziua aceea.
Domeniul: contează deținătorul, nu cine a plătit
Regulile de înregistrare RoTLD spun că numele de domeniu .ro e alocat deținătorului, că deținătorul e singurul autorizat să țină la zi datele de contact și serverele de nume și că persoana de contact tehnic nu are drept de administrare.
Cu alte cuvinte, dacă agenția a înregistrat domeniul pe numele ei, domeniul e al ei, chiar dacă tu ai plătit factura. Iar pentru transferul dreptului de folosință, RoTLD trimite cheia de autorizare pe e-mailul deținătorului actual.
Ce ceri: deținător firma ta, adresă de e-mail a firmei, iar agenția trecută, dacă e nevoie, doar ca persoană de contact tehnic.
Pentru alte extensii, cum ar fi .com sau .eu, principiul e același: contează cine apare ca titular la registrar și pe ce adresă de e-mail ajung confirmările.
Codul sursă și dreptul de autor
Codul unui site e protejat de Legea nr. 8/1996 ca program pentru calculator. Articolul 75 spune că drepturile patrimoniale asupra programelor create de angajați aparțin angajatorului, adică agenției care îi plătește. Ca să ajungă la tine, drepturile trebuie cedate.
Cesiunea are reguli. Articolul 42 cere ca un contract de cesiune să precizeze drepturile transmise, modalitățile de utilizare, durata, întinderea și remunerația, iar lipsa oricăreia îi dă părții interesate dreptul să ceară rezilierea. Articolul 43 spune că un astfel de contract se dovedește numai în scris.
Bibliotecile open-source folosite în cod rămân sub licențele lor. E normal: cesiunea acoperă codul scris pentru tine, nu framework-ul pe care e construit.
În practică, o clauză bună spune: cesiune exclusivă a drepturilor patrimoniale asupra codului sursă și a elementelor grafice create pentru proiect, pentru toate modalitățile de utilizare, pe toată durata de protecție, pe toate teritoriile, în schimbul prețului din contract. Formularea exactă o stabilește un jurist, dar toate elementele cerute de articolul 42 trebuie să fie acolo.
Găzduirea și e-mailul firmei
Contul de găzduire ar trebui să fie pe firma ta, cu factura pe firma ta. Agenția primește acces tehnic. Dacă găzduirea e inclusă într-un pachet al agenției, cere în contract dreptul de a primi o copie completă a fișierelor și a bazei de date oricând, într-un termen scris.
Același lucru pentru e-mailul pe domeniu. Dacă adresele de tip nume@firma.ro sunt pe serverul agenției, o schimbare de furnizor fără pregătire poate însemna zile fără e-mail.
Cere și accesul la zona DNS, unde se leagă domeniul de site și de e-mail. Cine controlează DNS-ul poate muta, practic, site-ul și e-mailul oriunde.
Conturile Google: proprietar tu, agenția utilizator
În Search Console există proprietari verificați, care și-au dovedit dreptul printr-un fișier sau o etichetă pe site, proprietari delegați și utilizatori cu acces complet sau restricționat. Documentația Google spune că o proprietate trebuie să aibă cel puțin un proprietar verificat, altfel nimeni nu mai are acces.
În Google Analytics, pentru a șterge utilizatori ai nevoie de rolul de administrator la nivel de cont. Dacă agenția e singurul administrator, ea decide cine vede datele tale.
Regula e aceeași peste tot: contul e creat de firma ta, pe o adresă a firmei, iar agenția primește acces. Asta include Google Business Profile și conturile de reclame Google și Meta.
Când pleacă o agenție, îi scoți accesul din fiecare cont. Dacă era proprietar verificat în Search Console, elimini și fișierul sau eticheta de verificare de pe site: documentația Google spune că proprietarii verificați se adaugă și se elimină prin tokenul de verificare.
Lista de predare, inclusiv pentru aplicații
La finalul proiectului, cere în scris următoarele. Lista e aceeași și pentru aplicații, cu două rânduri în plus.
Păstrează lista într-un loc al firmei, nu doar în e-mailul cuiva care poate pleca.
- confirmarea deținătorului domeniului și data de reînnoire;
- acces de administrator la găzduire și la panoul de administrare al site-ului;
- codul sursă complet, într-un depozit Git pe contul firmei, cu instrucțiuni de instalare;
- o copie a bazei de date și a fișierelor media;
- contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale asupra codului;
- lista conturilor conectate (Search Console, Analytics, Business Profile, reclame, servicii de e-mail, plăți) și rolul fiecăruia;
- pentru aplicații: conturile de dezvoltator din magazinele de aplicații pe numele firmei;
- pentru aplicații: cheile și serviciile externe (baze de date, notificări, SMS) în conturi ale firmei.
Când am predat aplicația construită pentru Perfect Smile Glim (calendar, fișe de pacienți, planuri de tratament, laborator, stocuri), exact componentele acestea au fost cele care au contat: fără ele, clientul depinde de noi pentru orice schimbare.
Cum verifici azi, în un sfert de oră
Caută domeniul în WHOIS-ul RoTLD și vezi cine apare ca deținător. Intră în Search Console și verifică, la utilizatori și permisiuni, dacă ești proprietar. Deschide Google Analytics și vezi dacă ai rol de administrator la nivel de cont.
Apoi cere agenției o copie a codului și a bazei de date. Răspunsul la această cerere îți spune, de fapt, cine deține site-ul.
Dacă descoperi că ceva e pe numele agenției, nu e neapărat rea-credință; de multe ori e doar comoditate la pornirea proiectului. Cere transferul acum, cât relația e bună.
Întrebări frecvente
Am plătit site-ul, deci e al meu?
Nu automat. Plata acoperă munca, dar drepturile de autor asupra codului trec la tine doar printr-o cesiune scrisă, conform Legii nr. 8/1996.
Cum aflu pe numele cui e domeniul .ro?
Caută domeniul în WHOIS pe rotld.ro. Dacă apare agenția ca deținător, cere transferul dreptului de folosință pe firma ta.
E în regulă ca agenția să fie proprietar în Search Console?
Poate fi proprietar delegat, dar firma ta trebuie să fie proprietar verificat. O proprietate fără proprietar verificat rămâne fără acces.
Ce fac dacă agenția nu îmi dă accesul?
Pornește de la contract și de la facturi. Pentru domeniu, discută cu registrarul sau cu RoTLD; pentru cod, fără cesiune scrisă ai o poziție slabă, așa că pune-o în contract de la început data viitoare.
dezvoltare de site-uri în București · dezvoltare de aplicații la comandă · aplicația construită pentru Perfect Smile Glim · audit SEO și GEO gratuit
Surse și verificare
Documentație consultată la 24 septembrie 2026. Recomandările de implementare reprezintă abordarea editorială Trifu Media; disponibilitatea funcțiilor se verifică în contul și platforma folosite.
Continuă cu un subiect apropiat
- Site pe WordPress sau site custom: ce alegi și ce costă pe termen lung
- Cum compari trei oferte de creare site: ce ceri în scris
